Obedienta

Obedienta

de Nichita Stanescu

Cu ganduri fara pace si inteligent
salvat de clipa labartata
pe care o numesc prezent
intaia data, inc-o data

musc din tacere, cu un dinte
prea smaltuit ca sa imi fie
al foametelor drag parinte
si-a dragi femeilor, o iie

Cand vaz cum trece pasaretul
triunghiular si falfaind
si-auz cum urla lin gornetul
lehuz, un aer trimbulind

si vechii prieteni nu mai sunt
decat o vaga-nchipuire
si-mi canta pe acest pamant
popimea numai "deus irae"

numai atunci, numai acum,
numai candva, ce-a fost odata
cu spita lunga si de fum
la crivat poate voi fi roata.




Obedienta


Aceasta pagina a fost accesata de 1791 ori.
{literal} {/literal}