Nichita Stanescu - Ion Neculce
de Nichita Stanescu
O sama de cuvinte prin insusi titlul sau semnifica, ca si mai tarziu "povestea vorbii" a lui Anton Pann, un sentiment profund al limbii culte si literare. Desi Neculce nu este intaiul in ordine istorica, el este primul intemeietor al literaturii romane in sensul major al folosirii neinventate a limbii. Nemarturisit, in O sama de cuvinte el creeaza literatura in ciuda apartenentei ca face istorie. O sama de cuvinte are un mit in centurl sau, si un personaj devenit mitologic, Stefan cel Mare, erou de legenda.
Mitul mesterului Manole, mitul sacrificiului care sta la baza oricarui act de rceatie, se transforma "avant la lettre" in mitul intemeierii manastirii Putna.
Manastirea Argesului a atras la sine un mit preexistent, de natura folclorica, acelasi pe care-l gasim transformat si istoricizat cu pregnanta in mitul intemeierii manastirii Putna (...)
E firesc si logic sa intelegem nasterea literaturii romane ca o literatura de curte. Dealtfel, numarul celor care stiau sa citeasca era atat de mic incat practica literaturii scrise nu comunica decat cu o elita. Nu numai Neculce a facut o astfel de literatura, ci ea avea o traditie inca de la Grigore Ureche, Acesta ni se vadeste prin stil un curtean si un diplomat desavarsit (...)
Neculce este vadit influentat de stilul lui Grigore Ureche. Mai putin apt decat Ureche sa generalizeze istoric, totusi Neculce stie sa creeze legendarul, dar si sa dea note de verosimil relaului printr-un talent literar neegalat. Hotarat, el este cel mai talentat dintre cronicari, tocmai de aceea isi si depaseste canonul, fiind pe pagini intregi pur si simplu literat.
La Neculce zona esteticului depaseste pe aceea a istoriei. Din cele cateva scurte schite despre Stefan cel Mare, el ni se releva ca autorul primelor nuvele istorice. In ciuda intinderii extrem de zgarcite a textelor sale ni se arata ca nuvelist si romancier din numai cateva pagini. Stefan cel Mare, asa cum rezulta din paginile lui, ni-l aminteste pe cel descris de Eminescu dupa o pictura pe zidul manastirii Putna pe care banuim ca au vazut-o in prototip si Ureche si Miron Costin si Neculce.
Cu cativa ani in urma, Gheorghe Tomozei mi-a atras atentia asupra paragrafului 20 din O sama de cuvinte, care este prin el insusi un superb poem epic, o balada moderna demna sa figureze in cele mai zgarcite antologii de poezie romaneasca. iata mai intai paragraful asa cum se gaseste el in Neculce: "Avand Radul-voda o fata din trupul lui, sa fie fugit cu o sluga, iesind pre o fereastra din curtile domnesti din cetatea Harlaului. Si s-au ascunsu in codru. Si au facut Radul-voda navod de oameni si au gasit-o la mijlocul codrului, la o fantana ce se cheama Fantana Cerbului, langa podul de lut. Deci pre sluga l-au omorat, i-au taiat capul, oar pre dansa au dat-o la calugarie, de-au calugarit-o:, si iata un nou paragraf fara nici o litera schimbata si fara nici o virgula adaugata, ci numai asezat tipografic dupa ritmul sau interior care ni-l vadeste ca pe o capodopera a poeziei noastre epice:
Avand Radul-voda o fata dupa trupul lui,
sa fie fugit cu o sluga,
iesind pre o fereastra
din curtile domnesti din cetatea
Harlaului.
Si s-au ascuns in codru.
Si au facut Radul-voda navod de oameni
si au gasit-o in mijlocul codrului
la o fantana
ce se cheama Fantana Cerbului,
langa podul de lut,
Deci pre sluga l-au omorat,
i-au taiat capul,
iar pre dansa au dat-o la calugarie,
de-au calugarit-o.
Nichita Stanescu - Ion Neculce, in Amintiri din prezent, Bucuresti, 1985
Nichita Stanescu - Ion Neculce
Aceasta pagina a fost accesata de 1789 ori.
