Elegia a doua. Getica

Elegia a doua. Getica

de Nichita Stanescu

lui Vasile Parvan


In fiecare scorbura era asezat un zeu.

Daca se crapa o piatra, repede era adus
si pus acolo un zeu.

Era de ajuns sa se rupa un pod,
ca sa se aseze in locul gol un zeu,

ori, pe sosele, s-apara pe asfalt o groapa,
ca sa se aseze in ea un zeu.

O, nu te taia la mana sau la picior,
din greseala sau dinadins.

De indata vor une in rana un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor aseza acolo un zeu
ca sa ne inchinam lui, pentru ca el
apara tot ceea ce se departe de sine.

Ai grija, luptatorule, nu-ti pierde
ochiul,
pentru ca vor aduce si-ti vor aseza
in orbita un zeu
si el va sta acolo, impietrit, iar noi
ne vom misca sufletele slavindu-l...
Si chiar si tu iti vei urni sufletul
slavindu-l ca pe straini.




Elegia a doua. Getica


Aceasta pagina a fost accesata de 4742 ori.
{literal} {/literal}