A mea

A mea

de Nichita Stanescu

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,
in lipsa mea ea se gandeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pana o face de paisprezece carate
si tocmai sa calce pe dansa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mana ei
si atarna pe dansul tablouri
ca sa se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca sa-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine in boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
sa nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat. 




A mea


Aceasta pagina a fost accesata de 865 ori.
{literal} {/literal}