Adaos
de Nichita Stanescu
Nu stiam unde sfirsea drumul
si unde incepea sprinceana,
dar intotdeauna, mai jos, in prapastii,
acolo, erau privirile,
repezi, ca dupa moarte
usor impietrite, temple
cu coloanele culcate,
cu capitelurile facute
mai degraba pentru pamint
sau pentru ceea ce e sub el:
noaptea cu vinuri si cu ingeri,
cu lerui-ler,
cu domn-domn sa-naltam
pina la lianele vintului
cu bot rece
dar sarutat.
Adaos
Aceasta pagina a fost accesata de 1780 ori.
