Adolescentii

Adolescentii

de Nichita Stanescu

Mai multi baieti impreuna:
ce fericire!
Ei stau intinsi pe sira
spinarii
Carpatilor de dupa-amiaza
Silabe de fosfor urca panta de piatra
rece,
pina sus la cei doi poli ai serii.
O, pasari atrase,
restituite linistii unui zbor, cu aripi
mereu intinse, mereu nemiscate.
Ei stau lenevosi; numai ora
isi coboara secundele -pesti sub un riu inghetat.
Riu drept, tras cu linia, riu invizibil al cuvintelor febrile,
riu nervos schimbindu-si intruna izvoarele.
Cind tac, deodata tacerea are o dimineata a ei, un zenit,
are o dupa-amiaza a ei, un nadir
si-apoi, iarasi o dimineata.
Din sirul orelor, fiecare si-alege cite opt.
Opt ore anume, cele opt ore ale zilelor lui.

Cele opt radacini ale celor
saisprezece arbori.

Cele opt izvoare ale celor douazeci si
patru de fluvii cele opt cimpii
Aud pe unul spunind:
O cimpie nu-i altceva decit mai multe piscuri impreuna'




Adolescentii


Aceasta pagina a fost accesata de 808 ori.
{literal} {/literal}