Aerul

Aerul

de Nichita Stanescu


Aer gri, fum discret coborind inapoi in cosul pieptului.
Fiecare patrat de trotuar e o gara din care un trup de-al tau poate pleca intr-o singuratate insotita.
Vitrine si ambalaje.
Pretutindeni propria ta piele tabacita intinsa la uscat pe ziduri de piatra gri.
Sir de lumini in goana spre seara.

Jos, in localul numit „La Commanderie",
intre luminari groase, aerul face sa tremure flacara si fumul.

Deschid poarta de ceara a unei luminari, inauntru, pe scarile de ceara, pasii n-au sunet.
Dar flacara coboara lenta si sigura,
si musca aerul ca pe o piine fara sfirsit de care nu te mai saturi niciodata.




Aerul


Aceasta pagina a fost accesata de 852 ori.
{literal} {/literal}