Al pamantului
de Nichita Stanescu
Stau si ucid in liniste,
fiintele rezistente ale melancoliei
Pe lupi mai intii, apoi duhul
albastru,
pe jderi mai intii, apoi mistretii
si risii.
ii smulg incet
din maxilarul inchipuirii.
Fara dinti, oasele par mult mai blinde.
Stau si ucid in liniste si din ce in ce,
cerul din jurul meu se ilumineaza
Iau apoi plugul
si-l infig adinc in pamint.
inapoia mea rasare
acoperit de griu si de porumb
soarele.
Razele lui
sunt de griu si de porumb
Le aud revarsindu-se-napoia mea
pe cimpia arata.
Al pamantului
Aceasta pagina a fost accesata de 1764 ori.
