Alegerea culorii
de Nichita Stanescu
Inima mea isi alege culoarea
Ea isi alege propria ei culoare, culoarea pe care-o avea inca de dinainte de a sti ca o are.
Inima mea isi alege culoarea cea fara umbra, cea nemiscatoare.
Cea care se vede chiar si atunci cind tii pleoapele-nchise
si - asemeni deplinului soare,
tot timpu-n el insusi,
tot timpu-n afara,
in acelasi loc
si pretutindeni,
purtind istoria lumii in fiecare raza
cum poarta frumosul ou de pasare in el
istoria tuturor pasarilor
pina la punctul solemn din care incepe
istoria zborului
care poarta in el istoria miscarilor toate
pina la punctul solemn de unde
incepe
istoria insasi
a luminii.
Inima mea isi alege culoarea
rosie, isi alege
rosu vertical,
rosul pe care l-a pulsat
necontenit, rosul pur
hrana a gindurilor
rosul care s-a nascut singe
ca sa devina idee,
care s-a nascut pasare
ca sa devina zbor.
Rosu, rosu vertical
cascada, panta de deal
saltind din oul secundei
ovalul de ou,
si infatisat noua
ca un ecou
pe care sfera-l intinde
oricind si oriunde,
nastere, zestre
a lui
A FI schimbindu-se in
ESTE.
Alegerea culorii
Aceasta pagina a fost accesata de 2500 ori.
