Am adormit

Am adormit

de Nichita Stanescu

Am adormit pe un tais de sabie, osos,
pana mi-a devenit sira-a spinarii,
pana cand un trup noros
luciul i-a-nvelit si-alunecarea orei
de axeea ma dau de lucruri, cu tampla, cu urechea
cu timpanul, cu ceea ce sunt
incercand sa le retez perechea,
umbra, reazamul de pamant
Dar lucrurile rad in limba lor
de victoria mea, de gloria ei,
de sprancenele inrosite, de tacerea muschilor,
De ruperea sabiei, in doua si-n trei.





Am adormit


Aceasta pagina a fost accesata de 719 ori.
{literal} {/literal}