Amurgul nimanui

Amurgul nimanui

de Nichita Stanescu

Tresar obosit de marea oprire
Prin preajma se scurg ne’ncetat clipe reci,
De fum invelita-i o trist-amintire,
Lunatice vise pasesc pe poteci.

Batran un copac catre frunzele sale.
Un clinchet nocturn auzit catre zi,
Strain de-nceput si de doruri astrale
Amurgul coboara incet printre vii.

Idei fara sens ce colinda pamantul
Stropite cu ganduri din straniu noroi,
Albite de timp. in pridvor sta cuvantul,
Afara nebune, romantice ploi.




Amurgul nimanui


Aceasta pagina a fost accesata de 790 ori.

{literal} {/literal}