Andru plangand

Andru plangand

de Nichita Stanescu

Trec prin starea acestui suflet posibile existente -un
navod mortal ce smulge in sus totul, lasind numai absente.
Las locului aceasta-nfatisare si o adorm,
si o inghet, si o tin in pura suspendare a celor care n-au venit si vin.
Nimic nu ramine el insusi mai mult decit o
foarte singura data.
Nu sunt vinovat ca traiesc intr-o lume intruna schimbata.
Numai un gind daca-l intorc, de la tine,
nu mai regasesc apoi, inapoia-mi, nimic.
Depun marturie-n genunchi despre-aceasta,

cuvinte pentru nici o ureche ridic.
Decade piatra in inima mea,
ramin in centrul unor margini ce se schimba
Desigur, eu sunt un cuvint
adormit la tine pe limba.




Andru plangand


Aceasta pagina a fost accesata de 880 ori.
{literal} {/literal}