Arbor invins
de Nichita Stanescu
Arbor invers, cu radacinile-n vint,
cu talpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingind
anotimpurile anului.
Cu. miinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbura-adinca
in care dorm ursii cu capul in jos, in zadar
spre-un cer de pamint vrind s-ajunga.
Mereu cu creierul gol, cu ideile rasfirate ca pe-un deal pomii rotati,
dus in nori, in scinteile celor neluminati.
Vazut ca in apa, mereu,
si fosnind de un vint de pamint, cu radacinile infipte in curcubeu si-n culori ce nu sunt.
Arbor invers am ramas, rupt din sfera cu sfera aceasta aidoma, geamana
Si totul imi pare stiut, dar nimica
din ce stiu cu ce este nu se aseamana.
Arbor invins
Aceasta pagina a fost accesata de 1857 ori.
