Armonizare
de Nichita Stanescu
Intrare in cuburi, in piramide
directa si simpla si deodata,
in care scheletul cu oase livide
nu mai sprijina vinele
la capat cu inima-nclinata,
nici trupul nostru ritmic, cu gura
dintoasa, deschisa ca un virtej impietrit
la locul unde-si sfirseste arhitectura
creierul albastru, hitit.
Rupere si despartire si adio
unghii de frunze zgiriind aerul cetaceu
si tragem luna peste
Clio
ca peste un genunchi de dansatoare.
O, helesteu
cu pesti zvirliti in aer - comete de fier!
Turtire pina la subtirimea de var,
pe dinlauntru de cuburi, cind pier
neclarele inimi,
in zidul coastelor, -
clar.
Armonizare
Aceasta pagina a fost accesata de 1850 ori.
