Artemis
de Nichita Stanescu
Tigrii sunt zvelti, fiindca-i iubeste ea.
Ea e
Artemis!
Ea poate, ea stie.
Palisandrii se-nchina cu umbra grea, cind trece si suna sandaua ei vie.
Ea-si tine inima in trupul meu si coama si-o tine in ramuri.
E arcul ei vertical curcubeu!
De degete-i flutura flamuri.
Ea e
Artemis!
Vorbeste cind vrea.
Tace cind vrea, ca delfinii.
Ea vede zigzaguri numai de stea si gindeste ca iarba, in linii!
Ea-si tine timpul in reci nisipuri dintr-o clepsidra de noapte-zi.
Daca vrea ea, pe chip, sapte chipuri ca ale mele-i pot straluci!
Artemis
Aceasta pagina a fost accesata de 1935 ori.
