Calm de iarna
de Nichita Stanescu
Se rasucise toata pe sinul nmanui
pe dealul cel din vale
Pe duminica lui
cu tintirimuri suse
pe care noi urcam
privindu-le cu lacrimi
de trenuri, dupa geam
Al meu amic tacuse
tacuse-atit de mult
incit si azi tacerea-i
ma care s-o ascult
Statea tepos si mindru
cu plinsul inlauntru
cu dealurile-afara
din clipa virginala
si-alunecand pe solduri
de riuri late, lungi
in loc sa plingimai bine
tu ti-ai lasa sa ai pe plete dungi
al plinsului cu timpla.
Calm de iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 1765 ori.
