Cantec -Pana la urma ramane doar osul
de Nichita Stanescu
Pana la urma, ramane doar osul;
ce-a fost mai strain, mai inlauntrul meu
cuceriti-l pe el, pe gloriosul
al carnii si-al vinelor drept dumnezeu.
El e alb, el e necioplit, pentru ca nu se vede,
pentru ca ramane, pentru ca sta si nu se misca.
Asa cum flutura totul in iarba afara de verde
care-i acelasi, cand totu-i morisca,
de zi-noapte, de zi-noapte, de zi
de noapte venita, invinsa...
Pana la urma ramane "a fi"
care-i alb, care are fibula ninsa.
Cantec -Pana la urma ramane doar osul
Aceasta pagina a fost accesata de 1845 ori.
