Cantec de drum
de Nichita Stanescu
O sa fuga campul inapoi,
catre ieri, catre alaltaieri.
Tu ai sa stai la o fereastra de tren
si ai sa spui: uite
acum o luna am gasit un epolet,
acum un an, o sabie rupta!
O sa fuga inapoi campia
catre acum doi ani,
iar tu, care stai la o fereastra de tren,
ai sa spui, uite,
cand erai copil, mi-amintesc,
i-am gasit craniul intr-un sant.
Desigur, am trecut
fara sa-l privesc prea atenta.
Maine (ai sa spui) il iubeam;
poimaine, poate poimaine il tineam
de brat,
peste un an, ah, peste un an
ma casatorisem cu el.
Dar ce Dumnezeu? unde mi s-a
risipit soldatul?
Cum de s-a ascuns atat de bine
in ieri si in maine
incat nu-l mai poti gasi nicaieri?
O sa fuga campul inapoi
catre ieri, catre alaltaieri,
catre maine, catre poimaine.
Tu ai sa stai la o fereastra de tren
si ai sa spui: uite,
rasare luna, uite,
rasare inima, uite,
rasare moartea, uite,
rasare insusi rasaritul, uite,
rasare insusi rasaritul rasaritului.
Cantec de drum
Aceasta pagina a fost accesata de 1915 ori.
