Cantec de pauza
de Nichita Stanescu
Economie, strig, economie!
Zeul cel economic a invins, vezi bine,
imi taie pe jumatate orice faclie,
fiece raza pe jumatate mi-o taie din lumine.
Trap, trap, trec soldatii pe strada.
Taiati pe jumatate, pe jumatatea vazuta.
Numai spre mine in relief merg la parada,
privire mirata, biciuita, batuta.
Daca as fugi mai repede decat ei
sa-i vad din partea din care nu-i zaresc,
zeule mare, he-hei,
matele, inima, ciolanul ceresc
taiate cu ferestraul, anatomic
pentru marea economie de iasca...
Un plan as zari doar bucolic,
o inexistenta mult casta.
Ce e spre mine e-n relief si-mpins.
in spate nu se afla nimic.
Zeul cel economic a invins
gandul pe care vi-l zic.
in spatele trunchiului vazut nu se afla decat
un plan vertical si urat.
in spatele pietrei vazute nu
se afla sufletul lui, tu.
Oaia are doua picioare
calcandu-mi ochiul meu luminat de soare.
Celelalte doua nici nu exista
in verticala beznei eclipsa.
Nu pot sa iau de ceafa pe nimeni,
nici macar mirosul de brad ori de chimeni.
Numai ceea ce vad pare a fi
dulcea mea Noemi.
Tu n-ai nici macar umbra.
O, zeul, o, zeului mult i-ar fi scumpa.
Numai jumatate de sfera
se arata intr-o era.
Amandoua jumatatile, amandoua
jumatatile de oua
le au numai aceste cuvinte
neeconomice, doamne, si sfinte,
si-n relief, si-n aerul mare
si-n timpanul valului de sare
o, dulce prapad,
o, dulce prapad,
pentru ca si pentru ca
nu se vad si nu se vad.
Cantec de pauza
Aceasta pagina a fost accesata de 1750 ori.
