Cantec in doi

Cantec in doi

de Nichita Stanescu

Noi nu vrem sa fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi
intre nori, de sus in jos
lungiti, ori scurtati prin oglinzi
Noi vrem sa ne strangem in brate
toata ziua, toata luna patrata,
prin acel aer cu picioare verzi,
intimidandu-l o data.
Si inca o data, si inca o data,
noi nu vrem sa fim geniali
mari, lungi, ascutiti, decorati,
morti, dusi, rataciti, seculari
si pe deasupra de toate, uitati.
Noi nu vrem sa fim geniali
noi vrem sa fim triumbulinzi
legati de o tremurata culoare
in fata, la volan, de oglinzi.
mereu balasand spre-un adanc
si el mereu in mutare
gonind pe soseaua substantivelor
din declinare in declinare
Noi nu vrem sa fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi
asemenea generalilor mari
schimband lumina ce-o aprinzi
in alta, in altul, in cu totul altcineva
asemenea generalilor mari
lungi, inalti, decorati, portocalii
grei, greoi, ososi, suferinzi,
noi nu vrem sa fim geniali
noi vrem sa fim triumbulinzi




Cantec in doi


Aceasta pagina a fost accesata de 2870 ori.
{literal} {/literal}