Caramida arsa
de Nichita Stanescu
Se naste vorbire ca si cum
ar trebui sa fi fost scriere
Mana straveche o tin acum
batuta intr-un cui
de cuneiforma
Nu te sparge caramida arsa.
O sa te citeasca si pe tine
cel care nu s-a nascut azi-noapte,
maine noapte,
alta noapte,
alta pururi alta noapte,
cand desigur nici n-o sa mai fie noapte
ci un soare fix, nemergator
ne va sta batut in mijloc
la un cer din viitor.
Caramida arsa
Aceasta pagina a fost accesata de 1658 ori.
