Ce bine ca esti
de Nichita Stanescu
Ce bine ca esti
E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Ce bine ca esti
Aceasta pagina a fost accesata de 6909 ori.
