Chiron, parintele centaurilor

Chiron, parintele centaurilor

de Nichita Stanescu

Stau deodata, detunati, in sus
ca niste nori de frumosi,
zeii galbeni si cenusii,
cu pumnii pe sabii, umbrosi.
Au tronuri pe umerii mei;
isi odihnesc cite-o mina-n sprinceana
cea stinga a mea, si-n cea dreapta,
pina nu mai incape vicleana
trecere-a vremii si-a lumii.
Stau deodata, detunati ca si norii

Bateti sine de fier, la roata
inimii mele ce nu cunoaste victorii!
Bateti tinte la friiele late,
impletite din vinele mele.
Bateti potcoava
la calciiul acesta,
nenorocos,
bateti caiele
adinci, ca niste lanci.
Sa fim gata.
Sa fim pregatiti.
Sa ne putem ridica.
Sa putem merge
din nou scosi la lumina si aramiti.




Chiron, parintele centaurilor


Aceasta pagina a fost accesata de 702 ori.
{literal} {/literal}