Cina cea de taina
de Nichita Stanescu
Casa cu ziduri miscate
cu odaile calatorind una intr-alta.
Sub pene de pasare, tavanele toate
trec marea, spre
Malta.
Salon cu masa lunga
cu scaune, solzi de sarpe-ncolacit.
Eu stau in capat, la nunta,
cu o talpa iesindu-mi afara din mit.
O, si deasupra ce ploaie de capete torentiala,
capete de barbosi, de caini, de batrani,
ploaie de noapte, pe podeaua goala,
ploaie bubuitoare, tinand saptamani.
Da-mi mana mireasa a mea, speriata,
si sa fugim, sa fugim amandoi.
in curand va ploua cu trupuri, plonjata
bolta va fi peste noi.
Va ploua cu trupuri decapitate.
Sa fugim, sa fugim, eu si tu,
din casa cu ziduri intruna miscate
unde cina noastra de taina se petrecu.
Cina cea de taina
Aceasta pagina a fost accesata de 2258 ori.
