Cintec

Cintec

de Nichita Stanescu

I se facusera ochii atit de mari
ca nu mai avea chip pentru ei
muntii de piatra erau amari
toti doi eram trei.
Tita ei alba atita de mare era
ca prin greutate
dragostea mea mi-o strivea
zid zidindu-ma la cetate
dar cind suradea
luna apunea
iar cind ea ridea
soarele rasarea
de nu mai stiam
de sunt din vreun neam
o iubeam
ma iubea
eu eram ea.




Cintec


Aceasta pagina a fost accesata de 804 ori.
{literal} {/literal}