Cintec

Cintec

de Nichita Stanescu

Catea, steaua ma facea sa vad
cu latratul ei de raza,
eu stam orb si inorog
linga tot ce scinteiaza.
Ea venea cu gust divin
si de negru, gros balsam
ca un fel de fel de in
din camasa ce-o purtam.
Eu o vazusem pe dinsa
tot cu lacrimi si sudori,
insa foarte, foarte plinsa
ma sara adeseori
de stateam in somn cuminte,
far' de visuri si cosmaruri
de-mi curgea in frunte, minte,
din dulceata doar amaruri.
Mai tindeam o mina lunga
catre numai, numai ea,
cum cometa cea prelunga
sub sprinceana cu o stea
si o miroseam, vai, Doamne,
cum mirosi un curcubeu:
sapte primaveri, trei toamne,
fura visul meu.




Cintec


Aceasta pagina a fost accesata de 860 ori.
{literal} {/literal}