Closarii

Closarii

de Nichita Stanescu

Closarii sunt plante schimbate in oameni,
arbori tradati de arbori,
si blestemati sa ia infatisarea de om.

Iarna, closarii stau intinsi peste gurile de canal,
parind a dispretui frigul si bolile; nemiscati stau in luna februarie,
intinsi peste gurile calde de canal, cele inconjurate cu o verigheta de frig.

Poti sa-i izbesti sau sa sari peste ei, closarii nici nu misca,
nici nu cunosc rostul cuvintelor.
Abia daca au reusit sa deprinda
din noua lor infatisare

indeminarea de a bea apa, indeminarea
de a minca piine, indeminarea de a le fi
foame.
Pentru ei orasul este un blestem gri, de piatra si,
desi fara sex, closarii isi schimba sexul cu sexul pietrelor.

Dar ei n-au semn.
Ei sunt plante, arbori tradati de arbori,
si blestemati sa ia infatisarea de om.
Closarii sunt simple infatisari.
Am vazut citiva dintre ei si depun marturie.

O singura data, numai, se zice ca un closar,
peste noapte, a inflorit,
s-a scuturat de petale si a facut mere.
Dar noaptea urmatoare n-a mai fost
niciunde;
asa ca nu se stie ce-i legenda,
ce e adevar.




Closarii


Aceasta pagina a fost accesata de 787 ori.
{literal} {/literal}