Cohortele romane

Cohortele romane

de Nichita Stanescu

1.
Darimarea padurii peste sira spinarii
si ruperea in doua a cailor, prin rasturnare de
trunchiuri taiate de copac,
precum si zdrobirea timplelor prin cadere de bolovani
si, de asemeni, arderea cu fum a pielii  de pe fata,
de pe miini si de pe picioare,
pina jos la sanda.
Prin atingerea cu smoala fiarta si azvirlita
din oluri pe la trecatori.


In fata legiunii a treisprezecea Gemina
si a Legiunii a cincea Macedonica,
Noi, Traian Particus Germaniucus si Dacicus,
prin consultarea Senatului.
oferim dreptul la ovatii
si insemnele triumfale
viteazului nostru Hadrianus!

2.
Stricarea apelor cu pietre,
birne si otrava de omag.


Centurionul zise:
-Sa nu mai beti apa, din riurile astea!
Uitati-va la pestii lor si vedeti
ca ei sint morti.
Puneti-va castile
cu gura spre nori
s-asteptati lacrima ploii sa le umpla!
Centurionul zise:
-Mai bine tineti-va si de la aceasta!
Caci getii si dacii au sageti otravite
cu care trag in nori
si otravesc cu fulgere!
Centurionul zise:
-Cel mai bine si cel mai sanatos ar fi,
va zic:
sa beti de sete
singe de dac.
Atita va zic, tuna centurionul,
si va mai zic sa luati aminte
la ce v-am zis.
S-acum, ordinul:
-Pe cai!
-Mai bine sa le cosim gura
pina nu invata stelele
sa vorbeasca
cu ea!

3.

Cind devin doi dusmani prieteni
si despre ce fel de prietenie poate fi vorba


Ciobanul zise:
-Prima oara, cind au veit latinii,
si au dat iama prin behaitul vostru,
a trebuit sa ne taiem unii pe altii,
Acuma, ca venira gotii de sus,
tocmai pina jos,
dincolo de Vadu-Oii,
voind sa va bea apa,
ne-am hotarit sa-i nimicim pe ei!
Ca voi tot sinteti impartite
intre noi doi!
Ciobanul zise oii:
-Abia te-ai invatat cu burtile noastre
si noi cu gustul tau!
Lasa asa cum e, ca e bine!
Gotii prea au burta mare
si prea sintem pe gustul lor,
cu burtile noastre mai mici,
care voi sinteti pe gustul nostru,
cu burtiel voastre inca si mai mici,
care s-au invatat cu gustul ierbii.
Degeaba le taiem burta gotilor,
iti zic,
e ca si cum ai taia orizontal!

4.
Capul retezat al luptatorului


Dupa lupta, soldatii -
din mina in mina -
dadeau, sarutindu-l pe timpla,
capul centurionului, retezat.
Din mina in mina il dadeau
catre steagul cu insemnele
larilor si penatilor.
Capul centurionului avea
ochii mari,
apatosi
si deschisi
Din mina in mina il dadeau soldatii
catre steagul cu insemne.
Aici, asezandu-l - intre lari si penati -
ochiul mare
si apatos
si deschis
varasa o lacrima mare cit un cap de copil blond,
cu ochi mari,
apatosi
si deschisi,
care varsara o lacrima lunga
ca spicul de griu.

5.
Smulgerea copilului de la sinul mamei si
azvirlirea lui in Danubiu.


Incepusera sa faca podul
la Drobeta
incepusera sa faca podul.
Mama copilului
stiu-atunci ca al sau
nu va mai fi al sau,
ca al sau nu va mai fi tata
ca altul va fi tatal
iar nu al sau.
Il smulse de la sin
l-azvirli in Danubiu
si, in timp, ce copilul se ineca,
lacrima ma-si se innegri
si se amesteca
cu lacrima neagra a sinului ei.
-O, tu, lapte negru! O, tu, insula pe
Danubiu!
O, tu, pod sub care trece numai timpul!
Deasuora:
sandale,
capete de lanci,
potcoave de cai,
urme de roti,
cohorte si legiuni inaintind spre nord.

6.
Despre prada de razboi
cita se ia.
Cum se ia si
cind se ia!
De asemeni, despre dreptul la jaf:
Ce se jefuieste,
Cum se jefuieste si
cind se jefuieste!
De asemeni, despre acordarea pacii:
Cita se da,
Cum se da si
Cind!


Centurionul zise:
-Iata, edictul imparatului:
"Taiati barbatii si lasati femeile!"

7.
Despre smulgerea marturiei,
prin punerea la cazne
si altele - cum ar fi, bunaoara, jupuirea pielii
de viu si fringerea unor madulare.


Centurionul zise:
-Nu e bine sa apuci
sa fii intrebat
de catre adversar,
indiferent ce intrebare ar vrea el sa-ti
puna!
Centurionul zise:
-Daca, totusi, adversarul se apropie
de tine
cu gindul sa-ti puna vreo intrebare,
e bine ca sa-ti pui tu isuti,
fulgerator, intrebarea
daca ai vrea sa mai traiesti.
Si este cit se poate de bine
sa-ti raspunzi fulgerator,
ca NU!
Si sa si pui in practica,
tu insuti,
pe tine insuti
raspunsul;
cit inca nu apuca sa te puna la cazne,
cum ar fi accea a
jupuirii pielii de viu
sau - bunoara -
cum ar fi aceea a
fringerii - pe indelete - a unor madulare!
Centurionul zise:
-Cel mai bine, insa consider,
dragii mei luptatori,
ca ar fi
raspunsul de pe urma sa si-l dea
adversarul siesi,
iar nu voi voua.
Vae victis!

(1980)





Cohortele romane


Aceasta pagina a fost accesata de 928 ori.
{literal} {/literal}