Convorbire

Convorbire

de Nichita Stanescu

Mie nu-mi spunea mare lucru
tipatul acela, -
imi rasuna ca un sunet oarecare

Dar el, el imediat si-a dat seama
Lui, lui i s-a vadit
ca este un geamat uman.
Omul, mi-a zis, ce feerie de frisca!
Ai idee ce este acela un om?

Habarna aveam.
Pentru mine un tipat
era un tipat.
Aveam acuratetea auzului

El, era pasionat de lectura.
Zise: a simti, da,
insa a descifra, -
da, repetat.
Omul este miniaturizat
si din materiale fiabile.
O supa, magnetica
si doua-trei retele,
suprapuse
Sufletul minim, tras
din sufletul mare, -
cit sa-l recunoasca
dar nu sa-l si priceapa
Ma rog ... imi mai spuse el, -
pe un glob atit de mic
nu se putea face mai mult!
... si nici nu era altfel
cu putinta, si din ce ...

Eu nu-mi fac probleme.
Tin la proprietatea numerelor
la tensiunea lor
si la timpul lor
fata de moarte.

El, el insa rastoarna totul
dintr-o placere de neinteles
Oamenii, zice, oamenii!...
si se melancolizeaza.
O feerie de drisca
sunt trupurile lor,
imi zice.
Au descoperit numele
si numarul. Despre
cuvint, insa,
nu au nici o cunostinta desi
ei cred
ca tocmai acesta
ii defineste...

Mie nu-mi spunea mare lucru
tipatul acela.
imi rasuna ca un sunet oarecare.

Tocmai ma fringeam in doua
cind tocmai ma fringea in doua.

Dar el, el imediat
si-a dat seama.
Lui, lui i s-a vadit ca este
un geamat mare.

Globul, imi zaise
este atit de mic
incit nu se poate face nimic
pentur ei, -
absolut nimic...





Convorbire


Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.
{literal} {/literal}