Coroana
de Nichita Stanescu
La capatul strazilor,
in virful privirilor,
isi izbea coroana-n caldarime
boiul de rugina sa-l farime.
La capatul cimpurilor, la-nceputul dealurilor, isi salta coroana, in pietroaie, rotogolul ei de ghionoaie.
—
Unde fugi, coroana, incotro?
dar ea salta-n pietre si se pierde, usurat rasufla cimpul verde -o la-la-ri-o-la-o!
La capatul vailor,
dupa virful apelor,
tot salta din piatra-n piatra.
Musca piatra,
ciinii latra:
— Und' te duci, jivina, incotro? dar ea salta si se duce, salta dintr-o mlastina-ntr-o balta -
o la-la-ri-o-la-o!
dintr-o mlastina-ntr-o balta.
Coroana
Aceasta pagina a fost accesata de 1808 ori.
