Dansul

Dansul

de Nichita Stanescu

Cum pluteam printre coloane,
in virtejuri diafane,
trupul tau lipit de pieptu-mi
sufletul mi-l strabatuse.

O, te uita,-ntoarce-ti vazul,
ce-mi rani cu geana neagra timpla arsa,
mintea dusa in lagunele sarate.

Parca intr-o zi un soare ce-l lovisem cu privirea
isi turti rotundul aur si veni atit de-aproape,
ca-l racii cu rasuflarea, cu privirea modelindu-l
intr-o tinara femeie aromita, visatoare.

O, pe-un pat de nouri negri sta intinsa o femeie.
Trup de aur,
sini de aur, sta intinsa o femeie.

Nourii plutesc aproape si ea doarme impietrita,
si imping pe bolta norul cu bataia inimii.




Dansul


Aceasta pagina a fost accesata de 752 ori.
{literal} {/literal}