Dansul
de Nichita Stanescu
Cum pluteam printre coloane,
in virtejuri diafane,
trupul tau lipit de pieptu-mi
sufletul mi-l strabatuse.
O, te uita,-ntoarce-ti vazul,
ce-mi rani cu geana neagra timpla arsa,
mintea dusa in lagunele sarate.
Parca intr-o zi un soare ce-l lovisem cu privirea
isi turti rotundul aur si veni atit de-aproape,
ca-l racii cu rasuflarea, cu privirea modelindu-l
intr-o tinara femeie aromita, visatoare.
O, pe-un pat de nouri negri sta intinsa o femeie.
Trup de aur,
sini de aur, sta intinsa o femeie.
Nourii plutesc aproape si ea doarme impietrita,
si imping pe bolta norul cu bataia inimii.
Dansul
Aceasta pagina a fost accesata de 1844 ori.
