De dragoste

De dragoste

de Nichita Stanescu

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mina ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uita si pe sine
cum atarna pe ceafa scaunului.
Eu ma inec in lumine
si scrasnesc in crugul anului.
ii arat dintii din gura
dar ea stie ca eu nu rad
dulcea luminii faptura
mie, pe mine ma infatiseaza pe cand
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
in lumea fioroasa
de sub ceresc.




De dragoste


Aceasta pagina a fost accesata de 2480 ori.
{literal} {/literal}