De e maretia nemaipomenita
de Nichita Stanescu
Stelele erau pe veresie
cerul ara singur, fara de noroc
iar in codrii cei numiti Vlasie
spinzuratii toti luara foc
de ardea cimpia-ntinsa
de la Bucuresti pina la Pitesti
de ningea oaia cea tunsa
pe ciobanul care esti
Du-te-n parascovenie
du-te, du-te stirpitura
ca mi-e inima sculptura
si zare
(3 aprilie 1981)
De e maretia nemaipomenita
Aceasta pagina a fost accesata de 1760 ori.
