De e maretia nemaipomenita

De e maretia nemaipomenita

de Nichita Stanescu

Stelele erau pe veresie
cerul ara singur, fara de noroc
iar in codrii cei numiti Vlasie
spinzuratii toti luara foc
de ardea cimpia-ntinsa
de la Bucuresti pina la Pitesti
de ningea oaia cea tunsa
pe ciobanul care esti
Du-te-n parascovenie
du-te, du-te stirpitura
ca mi-e inima sculptura
si zare

(3 aprilie 1981)





De e maretia nemaipomenita


Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.
{literal} {/literal}