Deodata am auzit ploaia venind

Deodata am auzit ploaia venind

de Nichita Stanescu

Deodata am auzit ploaia venind.
De sus, cind vopseam balustrada, am auzit-o!
Blocuri de tacere azvirlea inainte-i,
pe-acoperise.
Deodata am auzit ploaia venind
ca o turma de gazele in goana,
pe acoperise.
inaintea ei alerga tacerea
cu torte de praf.
Deodata am auzit ploaia venind.
De aceea mi-am smuls camasa
aratindu-mi bulgarii lucitori ai umerilor
spre marele oras, strigindu-i:
iute, batrine,
sa ne prinda si pe noi
o trimba de racoare - si-apoi,
mai departe!




Deodata am auzit ploaia venind


Aceasta pagina a fost accesata de 4129 ori.
{literal} {/literal}