Descintec de buba
de Nichita Stanescu
Imparatul bolilor, crimanalul suav
pleca din mine ca dintr-un sclav
ca o guma de mestecat intinsa de copii
ma subtiam de dupa el ca punctul de pe i
devenisem atit de lung si atit de nelat
caci jadul mi se pare apa
apa de iad
Traversam prin subtirime fierul
greata lunga, lunguiata imi devenise felul
atit de lung eram
incit masuram
cu masura putorii
subtioarele ce le aveau sorii.
Cu masura tacerii
trilul mierlei
cu lungimea mortii
saptele din sortii
de zei masluitii
in hittitii
Lungime, lungime fara de cerc
Coroana te-ncerc
pe timpla nimicului
si a infinitului
pe care nu-l stiu
decit griu.
Mincati soldati, mincati soldati
spice de coroane de imparati
mincati stafii, mincati stafii
albul din gri, albul din gri
Eu, maninc timp si nu ma satur
de subtioara Domnului ma scutur
bolovan mirositor
aur or
bolovan rotund la vale
ce-mi esti aripa-n spinare.
Vine boala ca un semn ceresc
vine somnul ca un semn
frunzele inebunite se feresc
inlauntrul trunchiului de lemn
Lemnul sta si se clatina
din vint si din datina.
Descintec de buba
Aceasta pagina a fost accesata de 1637 ori.
