Despre moartea lui Ptolemeu
de Nichita Stanescu
De cite ori ma gindesc la faptul ca
Ptolemeu a murit
ma cuprinde aceeasi desperare
ca si cum ar fi murit
ieri,
azi,
sau chiar acum, in clipa aceasta
sub ochii mei.
Nu pot sa cred ca a murit,
mirosul lui de om viu
staruie in aerul meu.
Gesturile lui imi flutura inca
aerul
si glasul i-l aud in timpane
ca si cum adevarul ar putea
sa aiba trup omenesc;
si felul lui de-a spune lucrurile
de la obraz
inca ma mai face sa rosesc de rusine,
de vina
ca am lasat cu buna stiinta
minunatul, neverosimilul, nesfirsitul pamint
sa devina sfera.
Niciodata n-am sa-nvat ca el a murit.
Despre moartea lui Ptolemeu
Aceasta pagina a fost accesata de 1813 ori.
