Dimineata marina

Dimineata marina

de Nichita Stanescu

O dunga rosie-n zari se iscase si plopii, trezindu-se brusc, dinadins cu umbrele lor melodioase umerii inca dormind, mi i-au atins.
Ma ridicam din somn ca din mare, scuturindu-mi suvitele cazute pe frunte, visele, sprincenele cristalizate de sare, abisele.
Va fi o dimineata neobisnuit de lunga,
urcind un soare neobisnuit.
Adinc, lumina-n ape o sa-mpunga:
din ochii nostri se va-ntoarce inmiit!
Ma ridicam, scuturindu-mi lin undele.
Apele se retrageau tacute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, timplele cu umbrele lor melodioase.




Dimineata marina


Aceasta pagina a fost accesata de 980 ori.
{literal} {/literal}