Doi soldati de dupa lupta

Doi soldati de dupa lupta

de Nichita Stanescu

- Eu, zise Iovis, inca ma mai speriu
- de crima impotriva gandacului negru.
Ma scarbisem de dansul si-l pandeam
cu sandaua.
Alerga in zig-zag
loveam in caramida de sareau scanteile.
Deodata gandacul s-a oprit, s-a rasturnat pe spate
si-a strans labele de gandac si s-a dat mort.
Aici incepe crima, spuse Iovis,
cand dai in cel care se da mort.
Ce scrasnet, ce scarba
- Stai sa vezi, raspunse Capitolius
dresam un cal care de fapt era o iapa,
deci, nu avea in sine durerea castrarii.
Dupa lupta, ce crezi ca facea ?
O mangaiam si ea isi baga brusc capul
cu gat cu tot
sub subtioara mea
Ce crezi ?
Era un cal calin.
Ah, si eu am avut un caine pe care-l chema Mordador.
Cind ma-ntorceam acasa se tara
udandu-se de emotie
se tara spre mine dand din coada.
A murit bietul de el
si, habar n-am daca era caine sau catea
- Pune-ti scutul pe tine
ca e frig, o sa ajungem, Iovi,
sa vorbim pana cand si despre pisici.
Maine barbarii imparosati
or sa ne manjeasca mainile cu sangele lor.
- Noapte buna, ba
- Noapte buna, ba




Doi soldati de dupa lupta


Aceasta pagina a fost accesata de 718 ori.
{literal} {/literal}