Dupa inaltarea zidurilor

Dupa inaltarea zidurilor

de Nichita Stanescu

Pe strada asta au lucrat oameni.
O stiu dupa mirosul prietenos
de asfalt, dupa latraturile mirate
ale crinilor.
Vezi,
si eu am avut un vis.
Vroiam foarte mult sa ma desprind,
sa ma arcuiesc, sa fac un salt.
Cel mai greu mi-era primul pas!
Ma si durea putin glezna piciorului drept din pricina asta.
Fringhia gravitatiei
ma tragea imediat inapoi.
Vezi,
nici nu-mi inchipuiam ca am s-o tai.
Ma gindeam foarte mult
si poate ca paream citeodata chiar caraghios,
cum topaiam intr-un picior.
Pe strada asta au lucrat oameni.
Am stiut-o de la mare departare dupa mirosul prietenos al asfaltului.
Tu treceai pe sub platani, parca dind la o parte cu mina

fisiile stralucitoare pe care luna le strecura printre frunze, pina jos.
De-aceea te-am ajuns din urma, impodobind tacerea dintre noi cu vorbe intimplatoare, curios sa-ti zaresc arcul surisului.




Dupa inaltarea zidurilor


Aceasta pagina a fost accesata de 838 ori.
{literal} {/literal}