Dureroasa ninsoare
de Nichita Stanescu
Cu o nepasare, cu o absenta
mi-ai rupe privirile, si ele -
un ochi verzui de apa, un ochi fugitiv
de oglinda -
nebune-ar cauta sa se sprijine,
si nu ar gasi.
Iarna ce-asmute prin aer infometatele vinturi,
purtind in virfuri capete de lup,
mi-ar musca privirile ratacitoare, mi-ar smulge
din ele trupurile tale iubite-ndelung, mingiiate,
adulmecate, vazute.
Si-ar cadea peste oras, peste linii ferate,
peste paduri, peste fluvii o dureroasa ninsoare de
trupuri stravezii, suave, imaginare, si nimeni nu le-ar banui.
Numai eu, cautindu-te-n lume, mi-as ridica ochii
orbi si albastri unul peste
Kamciatka,
peste
Groenlanda, altul peste
Atlantic, peste
Pacific
Dureroasa ninsoare
Aceasta pagina a fost accesata de 2120 ori.
