Egg

Egg

de Nichita Stanescu

Nu pot alerga decit in directia ochilor mei
O, zeul, cum imi locuieste-n creier.
Nu pot alerga decit ca patru dupa trei, ca sunetul de greier dupa greier.
Tu, mare proprietar de creiere ce esti, tu, care alergi numai inaintea ta,
tu, nefirescule intre firesti trairi, de pururi altceva.
Nu, niciodata nu esti tu in centru cum e galbenul,
inconjurat si-atunci si-acu, de corcovul, de carpenul.

O, nu exista nici un ou
din care sa se nasca
lumea traita rau, din nou
in lumea cea visata si cereasca.
Parnintul insusi nu e ou, nu, nu!
Din el nicicind nu se va naste
pamint cum naste din ecou ecouri, impietrite, moaste.
Egg, tu nu esti,
Egg, nu existi
in timpu-n care sunt si sunt.
Parnintul nu e ou, el nu
va naste din pamint, pamint.

Sa fie sfinta intimplarea de a fi,
ales sau nu, dar pururi insuti,
mirata lacrima care-ti
ivi innobilind cu sine plinsu-ti.




Egg


Aceasta pagina a fost accesata de 792 ori.
{literal} {/literal}