Estompare
de Nichita Stanescu
Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.
Abia te tin intr-un cuvint,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncoltind
dintr-un pământ
de somn, de vis.
Daca-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
daca respir, te-mping în
aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul si mă sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost,
un tron de rege
din care ai plecat de mult...
Estompare
Aceasta pagina a fost accesata de 1817 ori.
