Evocare

Evocare

de Nichita Stanescu

Era un soare de pe vremea
covrigilor cu susan.
Cu putin inainte de-a se insera,
fiecare raza a lui
mirosea aromitor
ca sortul mamei.

Naiba stie cum de ma ratacisem
pe campul plin de pietre,
de balarii si de bucati de var,
in spatele zidului, inalt pan' la cer,
si de caramida rosie,
al fabricii de sticla
cazuat in ruina.

Era o scara de lemn,
agatata de zid,
foarte lucioasa si tocita.
Si nu va puteti inchipui
cu cate rani placute m-acopeream de glorie,
invingand in duel
pe vestitul cavaler Bayard,
a carui poza o rupsesem dintr-o carte!

Tipatul berzelor rotitoare,
pan' la urechea mea lasa un otgon,
si eu ma cataram pe el, in soare,]
si-aici - o, voi, aventuri viitoare,
pana cand, la inserare,
ding-dang, ceasul primariei, cel mare,
ma alunga cu o zare,
cu o miraculoasa si tremuratoare zare,

... ding-dang, si fugeam chiuind,
falfaind, aburind,
cuprins de mirare.
Ding-dang, de o mare-mirare,
ca niciuna din rani nu ma doare.




Evocare


Aceasta pagina a fost accesata de 872 ori.
{literal} {/literal}