Evocare
de Nichita Stanescu
Ce tren putea sa fie si acela,
ce tren ciudat si mistic,
sinele lui de fier care traversau desertul
nu erau sine de fier si nu traversau desertul,
ele erau din oase de gazela, din piei impasunate de lei morti
din scintece de hiene impietrite
din ochi zemosi striviti
ai niciunei pasari.
-Merge spre Mecca acest tren? m-a intrebat un pasager
infasurat in aburii unui burnus
-Cum o sa mearga spre Mecca, i-am raspuns,
cum o sa mearga spre Mecca,
uita-te, i-am mai zis, si tu la sine,
si uita-te tu la nisip, i-am mai zis
Ce, asta e nisip?
uita-te atent la el
si mira-te si tine-ti gura
si nu mai pune intrebari, necredinciosule!
(septembrie 1979)
Evocare
Aceasta pagina a fost accesata de 1867 ori.
