Existenta tu

Existenta tu

de Nichita Stanescu

Existenta, tu, care-mi dai numai iluzia
ca ma repet cazand cu tampla peste plite
incinse pana la alb cand toamna
alearga cu ochii scosi din orbite.

Frig nu-mi e decat la cuvinte,
trupul l-as fi vrut un chivot
lasat in pastrare de mai dinainte
de altii cu infatisarea lui cu tot.

El nu e nici macar asa,
ci ca un caine zadarat sa latre
isi zbate sinele in sine,
in lucruri pan`la jumatate.

si in cuvinte pan` la sfert
si-n necuvinte nici atata,
dar iert, n-am incotro, deci iert
viata mea in lucruri, sluta.

si dat ma dau si nimeni nu-i
ca sa ma ia in gheara lui.





Existenta tu


Aceasta pagina a fost accesata de 767 ori.
{literal} {/literal}