Fara de nume

de Nichita Stanescu

 incerc sa ma trezesc din uitare
Nu pot sa renasc adormit,
Copilul ce-am fost spre alte hotare
‘Si-ndreapta privirea de om obosit .

Mai tin inca umbra pamantului greu
Luptand cu iluzile mele,
in noapte rasuna un strigat mereu ,
in suflet am focul urgiilor rele.

Bolnave imagini imi bantuie firea
Convulsii nebune din veacul trecut,
Tanjesc obsedat sa stiu ce-i iubirea
Sa aflu, copil, ce-am pierdut.

Copacul ce sunt si-mi poarta nevoia
Uscatele crengi se-ntorc in pamant,
Mai cata sa stiu a cui este voia
De pacea mea zace-n mormant !

Chem o carare ce duce-n pustiu
Departe de oameni si lume,
Bucata de cer pe care sa scriu
Tu Dumnezeu, eu fara de nume

Fara de nume


Aceasta pagina a fost accesata de 2905 ori.