Fel de sfarsit

Fel de sfarsit

de Nichita Stanescu

Adevarata mana n-o intind.
Nu ating cu ea decat cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage in sine insusi,
cum se trage in sine insusi cornul de melc
si ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage in sine insusi
si ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Desi urasc punctul, Doamne,
locuiesc intr-un punct.




Fel de sfarsit


Aceasta pagina a fost accesata de 748 ori.
{literal} {/literal}