Fictiunile adolescentei
de Nichita Stanescu
O, voi fictiuni,
dulce lemn de tei.
Deseori rasfoiam cartea nelinistit
sa vad daca se termina bine.
Teiul m-a iubit
si pe mine.
Pe vita timplei port
umbra frunzei lui.
Treceam asa, vindecind uscaciuni
cu ierburile cimpului.
Bucuros de minuni
surideam pentru doi, pentru trei,
pentru toti semenii mei.
O, voi fictiuni,
dulce lemn de tei.
Fictiunile adolescentei
Aceasta pagina a fost accesata de 2679 ori.
