Foarte caine

Foarte caine

de Nichita Stanescu

Foarte caine-am vrut sa fiu
cu latratul in pustiu
si cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut sa viu

Foarte pasare am vrut
sa-ti adorm doar peste scut
lepadat si inceput
de numai ce m-a durut

Foarte om poate-as fi fost
daca-as fi stiut vreun rost
ce este in tine os
si ce este rosu-n, roz.




Foarte caine


Aceasta pagina a fost accesata de 704 ori.
{literal} {/literal}