Frumoasa si eu

de Nichita Stanescu

Cand am tacut
O lacrima imi umezea obrazul
Si nu tacea
Si tot voia sa strig, sa-ntreb
Pana cand oare
Va sangera frumoasa floare

A fost odata ca-n povesti
Cand eu credeam in fericire
Nespuse clipe cand inveti
Ca dragostea nu poate fi o amagire

Dar e
Si haina pustiului
Voia sa imbrace totul
Desi e sange
Stiam ca n-a murit
Caci nu putea sa moara
A fost rapita, ori poate c-a fugit
Dar stiu pe unde e
Taramul celalalt

Cand am pornit acol
Eram copil
Si nu purtam nici arme
Si tot ce imi doream era
Printesa inapoi

De-au fost paduri de-arama ori argint
Sau aur poate - nu mai stiu
Tot ce mai stiu e ca-mi doream
Printesa inapoi

Mai e drum lung ?
O fi vreo fiinta ca sa ma sarute
Sa pot sa schimb acest amurg
C-un rasarit de soare ?
Da, stiu ca e
Ca de n-ar fi, n-as fi pornit
In cautarea ei

Iar asta nu e o poveste
Terminata
Si deci sfarsitul il voi astepta
Inca o vreme

Si cat ma voi avea doar eu pe mine
Voi fi al nimanui

Frumoasa si eu


Aceasta pagina a fost accesata de 1847 ori.